TDS 2014

Am participat la sfarsitul lunii August pe 27-28 la proba TDS (Sur les Traces des Ducs de Savoie)

din cardul UTMB (Ultra Trail du Mont Blanc), o cursa montana de 119km lungime si 7200m diferenta de nivel pozitiva (suma tuturor urcarilor), pe care am parcurs-o in aproape 24 de ore, terminand pe locul 198 din 1584 de concurenti care au luat startul si 1076 care au terminat.

Inainte de descrierea cursei pe etape, as vrea sa fac ceva constatari generale pe cateva teme:

Mancarea. Se spune ca un ultra se face cu stomacul. Am tot rezonat pe tema, dar nu am experimentat pe propria piele pana acum, surprinzator celalalt ultra la care am participat pana acum, adica ciucasul din 2013 l-am trecut cu 2 sandwitch-uri, un gel, 3 izotonice, banane, o jumatate  de portocala (nasoala idee, mi-a fiert in stomac o buna bucata de cursa), si cateva tablete de glucoza.

La TDS-ul de anul asta, am considerat ca daca o tin cu izotonice, geluri inainte de urcarile grele, si mananc din CP-uri banane si ceva paste, o sa fie bine. Doar ca socoteala de acasa nu a ajuns si la urechile stomacului meu, si pe la km 60 a refuzat sa mai primeasca izotonic. Asta si pe fondul schimbarii gustului din portocale in lamaie (am crezut ca fiind mai acru va fi mai bun, dar gustul de lamaie nu l-au nimerit cei de la sponser). Cam in aceeasi zona (km 50-60) l-am intalnit si pe Petrutu Bogdan, care avea fix aceeasi problema, nu mai suporta izotonicul. Timingul a fost perfect, mi s-a facut rau exact inainte de cea mai lunga urcare din concurs, urcarea la Fortul Truc. Totusi exista si o veste buna in toata treaba asta, situatia poate fi salvata. ma gandeam si eu daca mi-e rau de la km 60 cum naiba o sa ajung la finish? Mai ales ca venisem sa ma bucur de cursa, nu sa sufar. Ei bine, dupa o autoanaliza, am ajuns la concluzia evidenta ca rezerverele de glicogen sunt gata, creierul spunea greata si ameteala, muschii spuneau pauza. M-am fortat sa mananc, prin porniri de voma, batoane naturale, nutribon, care dau energie imediata prin continutul dulce de pruna, dar si energie de durata prin continutul de semninte, alune, nuci. Combinate cu apa, au salvat situatia, si am observat o relatie clara intre mancat si efort. Pe ultima parte am incercat sa nu mai respect ritmul, si am fost penalizat iar cu senzatie de rau. Trebuie deci mancat oricat de rau ti-ar fi, si situatia poate fi salvata. O alta solutie, pe care multa lume nu o agreeaza, dar care la mine a functionat a fost inlocuirea izotonicului cu cola. Din toate cp-urile am luat cola in unul din bidoane, pe primii 2-300m de alergare se elibera mare parte din gaze, si ramanea o bautura cu continut ridicat de energie, care luata alternativ cu apa,

a functionat de minune. Si asta pana la un puct cand corpul meu s-a hotarat sa-mi transmita ca nu mai functioneaza nici asta, si gustul resimtit s-a transformat in acru. Nu recomand, nu spun ca e bine, spun doar ca pentru mine a functionat.

Concurentii. Atmosfera. Cu toate ca este un concurs extraordinar prin numarul de concurenti participanti, peste 8000 de concurenti la toate probele, atmosfera este una ... mai sobra. Am observat de multe ori concurenti care nici macar nu raspundeau incurajarilor, si era la inceputul cursei, nu se pune problema de oboseala. Pe de alta parte nici spectatorii nu sunt foarte energici, aplauzele sunt lesinate, incurajarile mai cu economie, maximul pentru ei sunt talangi de animale scuturate bine.

Ce sa mai spun ca atnci cand am incercat sa folosesc la incurajare vuvuzeaua din dotare, toata lumea s-a uitat la mine ca la urs. Am trecut si eu la lesinatele aplauze.

Cat despre curatenie, daca in prima parte am observat curatenie luna pe traseu, si chiar admiram calitatea oamenilor participanti, odata cu venirea noptii ambalajele au inceput sa apara peste tot, cu precadere la baza urcarilor grele, semn ca civilizatia se impune si se face si cu frica nu numai cu educatie. Organizatorii chiar au facut tot ce s-a putut, au pus chiar cosuri de gunoi mult dupa fiecare CP, pe care scriau ultimul loc unde mai poti arunca gunoi inainte de urmatorul CP.

Transportul. Am fost cu masina, asa cum merg si in concediu convins ca ma va ajuta in deplasarea locala, in conditiile in care nu cunosteam zona, nu mai fusesem, etc. A fost o greseala pentru ca oboseala acumulata la dus, dar mai ales la intors au fost inutile, in conditiile in care organizatorii dar si autoritatile locale s-au gandit la tot. Primesti transport gratuit si nelimitat tu si toti insotitorii pe toate mijloacele de transport pe toata durata sederii. Ai cateva parcari mari la periferia orasului cu parcare gratuita pe toata durata sederii. In timpul cursei, concurentul are transport gratuit, iar insotitorii primesc in schimbul sumei de 30Eur de persoana transport la start si in toate punctele din traseu pe unde este acces cu masina pentru sustinere.

Traseul autobuzelor insotitoare

Si orarul autobuzelor

 Cazarea. Cu toate ca a fost cald, si cazarea la cort nu trebuia sa puna vreo problema, localizarea intre ghetar si raul care aduna si apele lui, a facut ca atmosfera generala sa fie una umeda si rece.

Dormitul in cort si sac nu a pus probleme, am avut conditii decente de dus, baie, etc. Dar toate celelalte activitati, masa de dimineata si seara, lenevitul, au stat sub semnul umezelii si frigului si probabil au uzat ceva din pregatirea concursului. Poate a contribuit la treaba asta si faptul ca marti spre miercuri a plouat 14 ore continuu, fara absolut nici o pauza.

Chiar si pe frig, merita sarbatorit!

Azi e ultima seara si regula ca nu mancam in cort s-a dus! La fel si curatenia din cort :)

 Sustinerea. Este nepretuita, le multumesc sotiei mele Oana, cumnatului Dragos si cumnatei Anca fara de care cursa ar fi fost mult mai grea. Abia asteptam sa ajung la urmatorul CP unde era acces cu masina sa-i pot vedea.

Oana, Eu, Dragos, Vlad si Anca imediat ce am ajuns in Courmayeur

Si acum raportul de cursa:

COURMAYEUR – ALT 1220 -

Oana se alimenteaza. Nici pentru support nu este usor, urmeaza sa ma insoteasca in urmatoarele 24 de ore, s-au culcat mult dupa mine, au dormit 3-4 ore cu o noapte inainte.

am ajuns in jur de ora 5 mult prea devreme pentru inceputul cursei, era frig, asa ca am fost indrumati catre sala de sport. Inauntru lume multa, toata podeaua fiind ocupata de concurenti care se relaxau stand pe jos. Gasim si noi un coltisor, ma asez, automasaj, mai casc gura, incepe sa se elibereze semn ca se apropie ora de start, la un moment dat apare o domna organizator care ne scoate pe toti afara. Era cam devreme, dar pe drum am iteles, startul era destul de departe. Ajungem, facem o poza cu prima linie, apoi mergem si ne asezam in coada, strazile pareau largi, stiam ca se face o curba prin tot orasul, timp suficient sa depasesc. Predau sacul pentru jumatatea traseului, facem poze, iese si soarele pe creste, semn ca va fi o zi superba. Vine ora 7 si se da startul.

Eu si Vlad Vuta la start.

 Cateva zeci de secunde toata lumea alearga pe loc, apoi incet-incet ne miscam. Ma uit la ceas, dupa 80 de secunde trecem si noi linia de start, si incepe cursa. Strada este plina de concurenti, se depaseste greu, se folosesc deja betele, si nimanui nu-i pasa ca vrei sa depasesti. La o zona mai verde, dar in mijlocul orasului, cativa concurenti deja urineaza – wow ce grija au avut sa se hidrateze oamenii astia – drumul se transforma in forestier, la fel de lat si la fel de plin de oameni. Vlad o ia mai usor, imi spune sa dau inainte daca ma simt in stare, eu ma incant si alerg si cateva pante cu unghi mai mic, si dupa cateva curbe-l pierd din vedere. Ajungem la

Maison Veille / COL CHECROUIT – ALT 1956 – 6,5km - Mi8:07 - 1:15:49 - Loc 885

unde suntem atat de compacti incat organizatorii ne opresc si ne ordoneaza sa trecem printr-un spatiu mai mic, maxim 2 odata. Ne fac si semn catre ureche, sa ascultam piuitul de confirmare, nu-mi dau seama daca aud ceva, oricum trec mai departe si tot urc. Forestierul se ingusteaza, se transforma in poteca, sunt la fel de multi, practic suntem o linie de oameni. Trecem si de

ARETE DU MONT-FAVRE – ALT 2435 – 11,2 km - Mi 9:15 - 2:13:39 - Loc 784

de unde incepem coborarea, peisajele sunt din ce in ce mai spectaculoase, si-mi dau seama ca diferenta dintre cursele din Romania si aceasta, este ca la noi ne urcam pe zonele cu peisaje, si nu prea le vedem, pe cata vreme aici, urcam in zona 2200m numai sa putem admira peisaje de 3000m+. Oricum ma bucur ca traseul se limiteaza la 2600m, ca nu va fi portiune cu zapada. Pe ultima portiune poteca se transforma din nou intr-un forestier pe care alergam aprox 1km, unde sunt spectatori care incurajeaza.

Da, chiar incurajeaza, pe langa “allez, allez” multi strigau “curaj”. Ce naiba curaj o fi nevoie? Fauna aproape ca lipseste, doar marmote si pasari, iar panourile cu atentie zona frecventata de ursi, erau inlocuite aici cu atentie la vaci. Ajung in alergare la

LAC COMBAL – ALT 1970 – 15,2km - Mi 9:45 - 2:44:14 - Loc 608

unde este cort mai mare, ceva de mancare, iau 2 bucati de banana, si-mi pregatesc al doilea izotonic sponser. Nu-mi place gustul, plecasem cu un izotonic mai vechi cu gust de portocale, acum am luat de lamaie, in speranta ca va fi mai acrisor, dar in schimb este cumva mai dulce, mai gretos. Consum totusi cu regularitate, stiu ca am nevoie de energie si hidratare, urmeaza sa ajung la cea mai are altitudine din concurs, care nu este nici la o sesime din concurs, deci, va trebui sa-mi fie usor. Imi este usor, mai ales ca in continuare se merge in coloana, ba mai mult, unele portiuni usor tehnice faceau ca intreaga coloana sa se opreasca pentru cateva secunde, chiar zeci de secunde. O concurenta mai tupeista reuseste sa irite pe toata lumea, mai erau cateva concurente in zona, si incepe o mica urmarire. Ajungem la

COL CHAVANNES – ALT 2603 – 19,7km - Mi 10:51 - 3:49:49 - Loc 625

unde ni se scaneaza numerele, si de unde porneste un forestier lung, brazdat din loc in loc de izvoare. Imi convine panta si suprafata, asa ca alerg, din ce in ce mai bine. Ma uit la ceas, si tempoul incepe sa scada sub 5min/km. Schimb pe modul puls si urmaresc sa nu depasesc 150bpm. Nu-mi doresc sa ma incant si sa adun acid lactic aici. Chiar si cu o usoara cenzura depasesc multi concurenti, fetele au si ele luptele lor, tupeista ramane in spate spre bucuria tuturor. Alergarea imi aminteste de antrenamentele din Thassos, la fel de pietroase, aici in schimb este apa, iar eu nu mai am minimalisti in picioare. Cu toate astea, ma ia o usoara durere de calcaie. Talpa noilor mele incaltari este putin mai dura fata de speedcrosii cu care alergam pana acum. Daca va fi cazul ii schimb mi-am zis, cealalta pereche fiind la Oana cu care urma sa ma intalnesc in atatea puncte de pe traseu. Forestierul se termina, si urmeaza o coborare pe poteca, apoi o zona mlastinoasa, incercam cu totii sa nu ne udam de acuma la picioare, eu scap cu un varf de adidas ud, nimic grav, se va usca rapid. Aici patesc si o faza potential nasoala, iau apa din ce parea un izvor, ca apoi sa urc pe langa apa, si sa observ ca apa venea dintr-un lac mic in jurul caruia era plin de vaci care-si faceau siesta. Apucasem sa beau asa ca nu m-am mai obosit sa vars apa din bidon. Urmeaza iar urcare, coborare, alergare pe langa un lac, si o urcare abrupta de aprox 100m pentru a ajunge la

COL DU PETIT ST BERNARD– ALT2188 –  36,1km - Mi 13:01 - 6:00:18 - Loc 480

Pana aici a fost usor.

Dragos ma incurajeaza ca am niste gagici misto in fata, dintre care una ne putea fi bunica :) . Am regretat mai tarziu pentru ca am intrat in ritmul lor si am cam tras.

unde o vad pe Oana, o strig, vine la mine si alergam impreuna spre checkpoint. Eu speriat putin de regulile stricte ale organizatorilor ii spun sa nu cumva sa se agite vr-un arbitru, ea ma asigura ca au mai fost insotiti si altii si nu s-a intamplat nimic. Ii intalnim si pe Dragos si pe Anca, eu intru in checkpoint unde este iar cort, sens de intrare, iesire, mananc iar 2 banane, si pregatesc al 3-lea izotonic, dar fac cunostinta si cu cola, mai exact pepsi. Ma invioreaza putin, nu ma simt obosit. Oana imi spune ca au trecut deja 3 romani, Bogdan Petrutu, Zsolt Kovacs, si Tiberiu Useriu, plec si eu si ramane sa ne vedem la urmatorul checkpoint, dar fac o confuzie, ma uit pe biletelul facut de acasa, si vad 9km pana la SAINT GERMAIN, dar urmatorul checkpoint important, unde puteam sa primesc si ajutor din partea echipei de suport, era la BOURG SAINT-MAURICE, care era la 2,9km de SEEZ, care la randul lui era la 2,9km de SAINT GERMAIN, 15km in total. Urmeaza deci o coborare pe un forestier care apoi se transforma in poteci, prin sate, ma tot uit pe ceas, au trecut 9 km de mult, si cp-ul nu mai vine odata. Ramasesem imbracat de sus, iar sub 1000m este foarte cald, asa ca ma opresc sa-mi reglez echipamentul, moment in care cineva ma striga in romana, “salut Iulian!”. Salut si eu, dar nu-l cunosc pe concurent. Nu pierd timpul, strang echipamentul, il indes in sac si alerg sa-l ajung. Dau mana cu el, si se prezinta Tibi. Imi amintesc numele, Tiberiu Useriu, continuam impreuna. Ma intreaba si el daca stiu unde-i cp-ul, spun ca trebuia sa fie de mult, deja am indoieli ca ceva-mi scapa, dar cum este plin de concurenti, alergam si noi, si tot alergam. Este cald, apa s-a consumat, asa ca opresc la o pompa sa umplu bidoanele, Tibi o ia inainte dar de la pompa ma saluta alt roman, spre surprinderea mea, Bogdan Petrutu. Il intreb ce-i cu el, era intre primii 100. Imi spune ca i s-a facut rau de la izotonic, si ca intentioneaza sa mearga numai cu apa de aici inainte. Ii spun ca-i greu, macar sa manance bine in cp-uri, il intreb daca merge, el spune ca mai sta putin sa-si spele bine camelback-ul, dar ca ma ajunge. Eu alerg sa-l ajung pe Tibi, mai vorbim, de unde suntem, la ce-am mai participat, etc. Intrebam un arbitru de CP, si ne spune ca mai sunt 2km. Alergam in continuare platuri si fals platuri si asta ma cam oboseste. Ajungem intr-un final la

BOURG SAINT-MAURICE – ALT 816 –  50,7km - Mi 14:35-14:41 7:33:33 Loc 339

Ajung cam terminat dar cu moralul inca sus.

Soseste si Vlad la scurt timp

unde ajung practic in acelasi timp cu autobuzul echipei de suport, Oana sare din autobuz si vine dupa mine. Aici as putea sa ma schimb, am echipament complet, dar nu este nevoie, este foarte cald, toate sunt uscate. Cu toate ca-i dadeam dreptate lui Bogdan si incepuse sa nu-mi mai placa nici mie izotonicul, nu mi-a trecut prin cap sa mananc mai mult decat obisnuitele 2 bucati de banana. Nu stau mult si vreau sa plec, la iesire din CP verificarea obligatorie a echipamentului, geaca si telefon, eu le am pe ambele la vedere, asa ca trec imediat. Incepe o urcare prin sat, cu stradute inguste, trec pe langa o mama cu 3 copii care incurajau, multumesc, zambesc, continui, drumul se transforma in forestier, apoi in poteca larga, din ce in ce mai abrupt. Incep sa ma ajunga concurenti, panta e foarte grea, este foarte cald, beau multa apa, si pe la jumatatea pantei, raman fara apa. Ma ajunge si Tibi, a ramas si el fara apa, suntem zombi. Observ ca am pierdut si o rozeta de la un bat, si acum in zonele cu iarba se infige prea mult. Tibi intreaba un arbitru daca este apa in varf, acesta-i confirma ca da. Eu nu pot sa-i confirm, pierdusem biletelul unde printasem punctele de alimentare. Spre norocul nostru ajungem intr-un final la

FORT DE PLATTE – ALT 1976 –  56km - Mi 16:43 - 9:42:18 Loc 305

si gasim un robinet deaspura caruia scria ca bem pe proprie raspundere. Bem cu placere, Tibi sta chiar jos si nu se mai satura. Eu umplu bidoanele si plec mai departe. Urmeaza o portiune de platou, urcari mai usoare si ajungem la COL DE LA FORCLAZ de unde incepe o coborare tehnica, apoi o sa unde eu opresc sa ma imbrac si sa strang betele, il vad pe Tibi ca trece, el probabil ca nu ma vede, este oricum ultima data cand il mai vad, urmeaza iar coborare tehnica si apoi o urcare istovitoare pana la

PASSEUR PRALOGNAN – ALT 2567 –  62,2km -Mi 18:26 - 11:25:26 Loc 315

de unde incepe o coborare tehnica asigurata cu corzi pe prima parte, pana la albia unui rau, apoi la un forestier unde ma astepta Oana. O intreb unde este CP-ul, mai erau aprox 2km, mai alergam, mai mergem, este destul de greu, am deja senzatie de rau, si deja ma intrebam cum naiba o sa ajung eu la finish daca inca inante de jumate sufar in asa hal. Ma analizez si imi dau seama ca totut tine de alimentatie, pe urcare nici nu am mai baut apa din bidonul in care inainte am avut izotonic, nu-l mai suportam nici eu. Hotarasc sa ma alimentez bine in urmatorul CP. Vine in sfarsit si

CORMET ROSELEND -ALT 1976 - 66,2km - Mi 19:21- 12:20:15 Loc 315

Bucurie maxima. Ma intalnesc din nou cu Oana.

Portie dubla de paste. Bidonul era deja plin cu cola.

Si am plecat din nou. Este inca soare, cum naiba sa pui deja frontala?

organizare exemplara, o poarta intermediara la cateva sute de metri de cort m-a identificat, iar cand am intrat in cort, voluntara avea deja sacul meu dat dimineata organizatorilor pregatit. Il refuz, totul pare ok, nu am nevoie de nimic. Mananc supa cu paste, 2 portii, napolitane, biscuiti, tot ce poate avea energie, glicogen. Multi concurenti se pregatesc de noapte, isi pun polarul, frontala, eu ma hotarasc sa nu ma echipez inca, si plec in tricou. Aici mi-a venit ideea sa inlocuiesc izotonicul cu Cola. Ok poate pentru multi pare ingrozitor. La mine a functionat. Am incercat sa umplu bidonul de la o voluntara tinara aceasta nu a vrut sa-mi puna decat in pahar, asa ca am mers la o doamna in varsta. Cred ca nu vedea in ce toarna, a apropiat sticla la 5 cm de ochi, si a inceput sa toarne … plin! Perfect! O gura de cola imi dadea energie imediat, un nutribon cu cateva guri de apa imi dadea energie pe termen mediu. Mancarea combinata cu putina pauza pare sa-mi dea energie, starea de rau se amelioreaza, asa ca plec mai departe pe un forestier care serpuieste, apoi traseul incepe sa-l taie, unii concurenti aleg insa sa-l urmeze in continuare, eu merg exact pe traseu, o curba de nivel ne sare cateva vai, apoi urca pana la COL DE LA SAUCE de unde incepe o coborare catre o zona mlastinoasa, asigurata cu cateva pasaje de covorase de plastic, podete de lemn. Este seara bine, sunt intr-un grup de 4-5 concurenti, profit ca primul de opreste chemat de natura, opresc si eu, pun geaca, dar nu si polarul pentru ca adie un vant cald. Pun si frontala, si plec primul. Un francez m urmeaza imediat, eu nu sunt sigur de traseu, ma intorc putin, el spune ca este sigur pe acolo, si trece el la conducere. Sistemul de marcare cu toate ca a fost foarte bine facut, a fost putin ciudat pentru mine, daca era poteca evidenta, fara intersectii, marcajele erau rare, si mai dese la intersectii, suplimentate cu sageti indicatoare si bararea potecilor gresite. Pentru mine inca, odata cu venirea serii, a indus ceva nesiguranta si am preferat sa ma tin dupa francez. Intram intr-un canion spectaculos, unde intr-un loc pustiu, ne intampina un arbitru cu cititorul de numar. Ajunsesem probabil la LA SAUSSE de unde coborarea se accesntueaza, ne ajung si ceilalti concurenti, si toti 5 continuam pana la

LA GITTE -ALT 1663 - 74,2km - Mi 21:08 - 14:07:20 - Loc 238

unde ne intampina clopotele unei biserici, si niste pompieri. Sunt putin derutat pentru ca pe un banner scrie Col du joly, stiam ca acesta trebuia sa urmeze mult mai tarziu si intreb un concurent, acesta-mi confirma ca nu am ajuns inca la Col du joly, dar ca nu stie exact pe unde suntem. Nu mai conteaza urmeaza urcare, asa ca incepem pe forestiere si poteci cam adanci, pe alocuri pline cu apa, ajungem pe un platou pe care schimbam de cateva ori directia, mai urcam putin, ca apoi sa ajungem la ENTRE DEUX NANTS de unde se vede in vale cort luminat, masini, si se aude muzica. Col du joly pare aproape. Stiam ca de acolo este coborare pana la Les Contamines, care ar fi trebuit sa fie mult peste 2/3 din cursa. Incep coborarea si entuziastmul meu se tempereaza cand vad sirul de frontale care in loc sa se indrepte spre cort, se indreptau fix in directia opusa, pe o noua urcare. Ajung jos, incep sa urc, un forestier ce se transforma in poteca, din ce in ce mai tehnica, pana spre catarare, coborari la fel de tehnice, asigurari cu ambele maini, apoi un forestier marcat foarte bine, inclusiv cu banda care bloca niste portiuni cu gropi, trec de cateva incercuiri, fiecare cu grupul de vaci aferent si statia de mulgere, si in sfarsit ajung la

COL DU JOLY - ALT 1989 - 85km - Mi 23:43 - 16:41:59 - Loc 229

unde ma asteapta Oana, si unde abia astept sa repet figura cu pastele. Si cu cola. Intru in cort, veselie, muzica, cer paste, iau si un pliant sa ma lamuresc despre ce am parcurs si profilul pentru restul traseului. Col de tricot era urmatoarea mea incercare, din profilul de altitudine parea ceva destul de abrupt. Cer din nou cola si-mi umplu un bidon, celalalt cu apa, iau ultimele batoane de Nutribon de la Oana, si plec spre 

LES CONTAMINES - ALT 1167 - 95km - Joi 01:32 - 18:30:50 - Loc 223

Am plecat spre ultima portiune de traseu.

Oana mai face o ultima poza inainte de intalnirea de la finish

cat de greu poate sa fie? Pe profil este numai vale, drumul este forestier, lat, ar trebui sa fie ok nu? Nu! Bineinteles ca organizatorii au pus traseul pe o albie de rau, apoi prin padure, am prins iar un forestier, din ce in ce mai jos, tot mai jos, fiecare metru jos aici insemna castigarea lui pe Col du tricot. La intrarea in sat ma asteapta Oana, alergam impreuna pe strazile satului, niste petrecareti incantati de companie pe durata noptii organizasera un CP pirat cu oferte speciale, shot-uri, vin, bere si muuulta veselie. Nimic agresiv sau periculos, trecem de ei si continuam pana la cortul organizatorilor unde bag din nou supa de paste, incarc din nou cola in bidon si-mi sar ochii pe cortul medical. Cativa concurenti inveliti in folii de supravietuire erau intinsi in paturi. Era prea mult pentru ei. Nu stiam daca sa-i compatimesc sau sa-i invidiez. Incep urcarea, intai pe sosea, din ce in ce mai abrupta. Imi dau seama ca am uitat sa iau apa. Verific bidonul cu apa, zero.

Merg aprox 1km cu teama ca nu mai gasesc apa, dar intr-un final o cismea pe care scrie apa potabila imi iese in drum. Opresc sa umplu bidonul, apa curge incet si cativa concurenti trec deja de mine. Eram convins ca ma vor depasi multi pe aceasta urcare. Ma pregatisem psihic sa indur treaba asta. Plec si eu, si incet-incet urc cei 600m si ajung la CHALETS DU TRUC unde inteleg care era rostul unui mic v in profilul de altitudine. Pe o vale ingusta se vedea un sarpe lung de frontale care cobora aproximativ 150m pana pe fundul vaii, ca imediat sa urce o panta abrupta, ceva comparabil cu sorica. Imaginea era pe atat de frumoasa cat era de infricosatoare. Am coborat cateva poteci abrupte, traversat un pod, si am inceput urcarea. Aici mi-am schimbat impresia despre concurenti. Daca in timpul zilei admiram faptul ca practic nu am vazut absolut nici un ambalaj pe jos, odata cu caderea noptii, recipientele gelurilor, servetele si pungute, erau din ce in ce mai dese, iar apogeul a fost la baza ultimei urcari importante. Ma asteptam aici sa ma depaseasca cel putin 50 de concurenti, dar spre surprinderea mea reusesc sa intru intr-un grup de concurenti cu care pot tine ritmul, iar cand se opresc sa se odihneasca eu continui. Ca atare, nu cred ca am pierdut locuri, ba poate chiar am castigat cateva. Oricum nu conta si tot ce-mi doream era sa inceapa odata coborarea. Sus, la

COL DE TRICOT - ALT 2126 - 101,8km - Joi 04:07 - 21:05:45 - Loc 213

un generator pornit, cu un bec puternic semnaliza sfarsitul calvarului. Arbitrii pusesera intre 2 pietre char in poteca o banda de semnalizare, eu cred ca este vorba de un pericol, si ocolesc. Ei ma intorc, pentru ca ei facusera o gluma si reprezenta linia de sosire banda respectiva, intru in joc, cu toate ca nu am nici un chef, ma intorc, ridic mainile ca la finish, ei aplauda, eu plec mai departe. Incep o coborare cu alti 4 concurenti, coborarea este tehnica, se merge incet si nu este loc de depasit. Oricum nu am chef de accidentare pe aici, cei de inainte aluneca, pantofii mei se comporta excelent. Oricum nu dureaza mult si incepe sa mi se confirme al doilea mic v de pe profilul de altitudine, o urcare in mijlocul coborarii, pe o coama de deal, impadurita, si tot urca, pana la o sina de tren, unde un arbitru ma indruma spre peron, mai este putin pana la

BELLEVUE - ALT 1796 - 106km -  Joi 05:07 - 22:05:53 - Loc 207

unde mi se scaneaza numarul si mi se spune ca mai am 12km pana la finish! Prima estimare spre finish. Apoi imi arata traseul. Pe aici la vale. Eu intreb pe aici? Dada. O coborare abrupta pe de-a dreptul. Imediat coborarea se indulceste si urmeaza ceva gen jepii mari, apoi asfalt, cateva curbe, si un cort, 

LES HOUCHES - ALT 1019 - 110,6km - Joi 05:55 - 22:53:52 - Loc 200

unde o arbitra ma felicita, ca as fi pe locul 200. Wow! Nici nu ma asteptam la asa ceva. Ma indeamna sa plec, este un loc intermediar, si mai sunt 8 km pana la finish. Eu ma opresc totusi, strang geaca, polarul (pe care l-am purtat legat la brau, nefiind nevoie absolut deloc de el) si betele, si abia apoi am plecat mai departe. Ma uit la ceas, si imi impun un obiectiv ad-hoc, sa termin in mai putin de 24 de ore. Conform profilului era numai vale, asa ca ar trebui sa fie simplu. Trec peste autostrada, intru in padure pe un forestier si … incep sa urc. Cativa concurenti pe langa care am trecut in oras si carora am incercat sa le insuflu si lor noul meu obiectiv, ma insotesc, urmeaza portiuni de urcare si coborare, doi dintre ei sunt mai puternici si se indeparteaza, depasesc si eu cativa, si intru in

CHAMONIX - ALT 1035 - 119km - Joi 06:57 - 23:55:49 - Loc 198

de unde o sun pe Oana sa o anunt ca sosesc, probabil ca gafaiam, ea nu intelegea, moment in care un concurent veteran, mai mult impleticindu-se la deal, trece pe langa mine. O reped pe Oana la telefon nervos ca sunt depasit, si pornesc in urmarire. Din spate venea un alt concurent. Ma indepartez de acesta, o intalnesc pe Oana, si continuam amandoi, eu aveam o tinta, Oana inghetata de asteptat toata noaptea, cu rucsacul in spate si aparatul foto la gat incearca sa tina pasul, eu alerg din ce in ce mai tare, intreb cat mai e, si cu 3-400m inainte de finish sprintez, depasesc, si trec linia de sosire, in mai putin de 24 de ore. Fiind ora 7, au fost foarte putini suporteri, am primit vesta de finisher, si cam atat.

Termin in putin sub 24 de ore. Mai multi fotografi decat spectatori. Este ora 7 dimineata, s-a luminat de 20 de minute.

Urmeaza Adrian Beleanu (din pacate pe Bogdan Petrutu l-am ratat in pauza cat am fost la cort sa ma schimb)

Soseste Vlad Vuta, care nu a vrut sa ne arate deloc fata de invingator de sub cozorocul sepcii.

Fresh! Il facem si in sens invers?

Intalnire la inaltime (aiguille du midi). Multumesc Oana pentru suportul neconditionat acordat in nebunia mea.